Nu am mai scris de ceva vreme si uite cum ma napadira amintirile.
Cd-ul din camera de vederi a lui Dracea zace si acum undeva intr-un cotlon, asteptand sa fie descoperit si poate copiat in calculici....
Ne hotarasem noi sa plecam in Sintra, sa vizitam castelul si gradina botanica din imprejurimi. De dimineata ne-am indopat cu ciocolata calda si painici pufoase cu unt si sare - nu de alta dar tineam la siluetele noastre gingase, si apoi ne-am dus spre statia de tren din Rossio, urmand sa ne "imbarcam" intr-un tren ce seamana mai mult cu metroul nostru (zic asta referindu-ma la viteza cu care circula si intervalul de timp in care puteai lua un alt tren).
Am ajuns in Sintra si am zbughit-o pe colinele salbatice si pline de vegetatie cu un autocar plin cu japonezi!!! Devin laitmotiv :P. La fiecare curba luata credeam ca voi muri, ca viata mea s-a sfarsit si ma mai gandeam daca mama ae bani sa ma ia de acolo, sa ma inmormanteze acasa [lol] Inima ne batea din ce in ce mai tare, peretele muntelui era foarte aproape de noi si viteza autocarului era cu mult peste limita admisa. Iar soferul se uita crucis din nastere...
Ne-am pupat ca am scapat cu viata si ne-am dus sa cucerim castelul Sintra. Beletul 30 de euro. Pas! Ne uitaram la el cu jind si luaram un belet pentru gradinile ce il inconjurau. Ploaia nu ne dadea pace absolut deloc, dar noi eram viteze! Am facut tot felul de pozici si pozusoare pana ne-am prins ca ne ratacisem. Nu mai era nici tipenie de om ( care era mai tampit decat noi, sa se plimbe prin ploaie in gradinile Sintrei?), Dracea a cedat psihic, mi-a aruncat ocari sore cu suturile in partea dorsala, si cu toate acestea ma bucuram de aventura! Era PRIMA data cand ma ratacisem cu adevarat!!!!
Instinctul ne-a ajutat si am scapat din gradini, doar cu niste zgarieturi pe cizme si nervii lui dracea zdruncinati. Am asteptat autobuzul in jur de jumatate de ora si ne-am dus in primul restaurant ce avea in oferta somon. Va jur ca am mancat cel mai bun peste fript din viata mea si am gustat cel mai fin vin alb, plus ca mi-am pus o dorinta deoarece am mancat for the first time supa crema de morcov. Un deliciu! Nu am zabovit foarte mult deoarece ne grabeam sa ajungem la Boca del Inferno, un capriciu de al lui Dracea.
Aproape trei ore am facut pana in Cascais si mai departe catre Boca. Vestita Boca se anunta a fi doar o stanca, matrasita intr-un mod exceptional de valuri. Am fost profund impresionata, ba mai mult imi venea sa ii dau numai umbrele in cap Iuliei ca am parcurs atat de mult pentru o stanca. "Ce marketing au astia, dom'le!"
Iar ne-am tras in poza si iar am dat peste japonezi.De data aceasta ne-au furat umbrelele, umbrele ce ne-au costat 12 euro! Am taiat-o pe un drum pietros dupa ei, tipand cat se poate de romaneste ca sunt nist marlani ( si acum partea cu biiiiip). Am alunecat, m-am vazut plonjand, pe burta, cu un sunet de balena pe moarte, am vazut-o pe Iulia cum s-a intors, m-a privit cu ochi tristi, am incuviintat in gandul meu si ea si-a continuat urmarirea. Dupa ce am muscat la propriu din stancile Portugaliei, cand am vrut sa ma ridic, tot autocarul cu japonezi imi facea poze. Blitz-Blitz! dar cizmele au rezistat si la umbrelele au fost recuperate! IUPIKA!!!
Am ras cu atata pofta, incat am uitat ca mi-am zdrelit mainile si ca ma doare genunchiul stang, am uitat pana sa si ii dau 20 de centi Iuliei sa intre in cabina de toaleta si sa faca shushu [lol] Am fost la un pas de penibilitatea maxima.
Se lasa intunericul si am pornit spre casa, dezmembrate, plouate [again] si cu fetele lungi. In tren, un american blond, inalt, ochi albastri, bine facut [baloseai daca il vedeai] cu o prietena grasuta spre foarte grasuta, rosie la fata etc.
Iuliei ii sclipeau ochii de fericire, numai un zambet era, fix il privea. Omul a cedat presiunilor si i-a raspuns printr-un zambet si ea nu s-a multumit! Si se tot uita si se tot foia pe scaun [ eu ma uitam pe geam la reflexia lui, totusi era cu demoisella langa el ]Coboraram cu tontii la aceeasi statie, eu infasurata in sal sa nu mi se vada pamantul de pe geaca, Iulia cu ochii inlacrimati dupa Gringo boy.Drumurile noastre s-au despartit, cand la pontarea cartelei am descoperit ca ale noastre cartele expirasera. Blondele de noi nimeriseram la aparatele pentru intrare in gara si nu pentru iesire [d'oh]- de asta nu mergeau [ranks]
Am cazut late de oboseala si mai ales de durere in cazul meu. Abia imi puteam misca piciorul. Iulia a incheiat apoteotic seara spunandu-mi ca Boca s-a razbunat pe mine pentru ca nu i-am apreciat valoarea si am tratat-o ca pe o stanca. Si-a luat o perna in fata in loc de noapte buna [lol]
Zilele urmatoare, ne-am plimbat cat am putut de mult pe jos, am mers cu tramvaiul galben, cu funicularul si era cat pe ce sa inchiriem niste biciclete din cauza picioarelor ce ne dureau.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu